1. Înainte de a trage, marcați în memorie, puncte relevante din spatele vânatului pentru a avea câteva repere importante atunci când veți căuta locul rănirii. Totodată, marcați locul de unde ați tras! Există foarte multe situații când după plecarea din locul de unde s-a tras, acesta nu mai poate fi stabilit cu certitudine și asta face ca locul răniri să nu mai poată fi găsit dacă nu a fost găsit din prima încercare.
2. După ce ați tras continuați să vă uitați la vânatul țintit. Dacă vânatul nu se prăbușește la pământ și se află la o distanță optimă este recomandat să repetați focul.
3. Dacă vânatul rănit reușește să fugă din locul în care a fost atins de glonț, continuați să fiți atenți la semnele/zgomotele produse de acesta (șuierături, prăbușiri, urlete, etc).
4. Memorați direcția și modul de fugă a vânatului rănit (cu piciorul ridicat, șchiopătând, alergând etc.)
5. La locul răniri să vă apropiați cu grijă, cercetați cu atenție, de la distanță, urmele lăsate FARĂ a le compromite din punct de vedere biologic (nu le atingeți, nu le modificați poziția, nu călcați pe ele)
6. Apropierea de vânatul rănit sau presupus mort se va face  întotdeauna cu arma pregătită pentru repetarea focului; în multe dintre situațiile întâlnite în practică, vânatul considerat mort a plecat din fața vânătorului fără ca acesta să mai aibă posibilitatea de a repeta focul de armă. 
7. Odată găsit locul rănirii NU încercați să căutați vânatul! Vânatul rănit se așază (se oprește și se ascunde) destul de repede, iar prin acțiunea dumneavoastră de a căuta nu veți face decât să ridicați vânatul rănit și astfel veți face ca recuperarea să fie și mai dificilă.

ATENȚIE : Dacă vânatul este ridicat, șansele de recuperare scad la sub 30% !

7. Marcați locul rănirii astfel încât, la momentul revenirii în teren, să poată fi găsit cu ușurință chiar și de către o altă persoană care nu a participat la acțiunea inițială.